Daniela's secrets

1. În primul rând vreau să te felicit pentru cărțile deja apărute și să îți urez mult succes cu cele care urmează. Ne poți spune cine este, cu adevărat, Ioana Dumitrăchescu? Cum este ea alături de cei dragi, dar și ca scriitoare?

Răspuns: Sincer, încă nu aș putea să spun cu exactitate cine sunt fiindcă mă descopăr cu fiecare experiență trăită și am momente când mă surprind pe mine însumi. Pot să spun, însă, că sunt o persoană sociabilă, deși am momente  când mă închid în mine și nu îmi doresc să ies din lumea mea. Sunt o visătoare, cred că fără pereche! Îmi place să visez foarte mult, de mic copil am fost așa. O altă calitate ar fi generozitatea. Îmi place să ofer cadouri, să-i ajut pe cei din jurul meu. Am și nenumărate defecte, însă, cine este perfect? Ca și scriitoare, sunt ambițioasă. Și asta am observat în momentul în care am început să studiez cum se scrie un roman de succes. Nu îmi place cum am scris primele variante la cele 3 romane scrise deja, așa că m-am apucat să le reeditez și rescriu. Îți mulțumesc pentru felicitări!

2. Cum a luat naștere prima ta creație literară? Ne poți da câteva detalii?

 Răspuns: Prima, prima a fost când eram mică. Aveam zece ani când am început să scriu primele versuri. Apoi am umplut caiete întregi cu versuri, idei de cărți, povești. Primul roman, însă, a fost ”Lacrimi de îngeri (dincolo de viață)” și am început să-l scriu în momentul în care un amic de-al meu s-a sinucis. Probabil am fost insipirată de către el fiindcă am scris numele fetei pe care el a iubit-o cel mai mult, deși, eu nu știam cum o cheamă. Am scris doua variante la ea și încă tot nu sunt mulțumită. Acum sunt la a treia variantă și sper să fie și ultima.

3. Ce sentiment te-a animat în momentul în care ai finalizat prima carte? Dar când ai ținut-o pentru prima dată în mână?

Răspuns: O emoție de nedescris. Știam de atunci că asta este ceea ce trebuie să fac în viață. Să scriu, să creez povești și lumi. Personaje și viață. Un sentiment emoționant și pe care îl simt până în adâncul sufletului meu. Iar momentul în care mi-am văzut prima carte, care a fost o carte de poezii, numită ”Război cu sufletul”, ochii mi s-au umezit și am plâns de fericire. Toată ziua am stat și am admirat cartea. Am recitit-o, a fost o nebunie. Cred că se poate compara cu sentimentul când îți ții copilul pentru prima oară în brațe.

4. Cu ce personaj te identifici cel mai bine? Un personaj din cărțile tale. Poți să ne comunici și de ce te identifici cu acesta?

Răspuns: Sincer ? Cu toate ! Toate personajele sunt parte din mine. Pe unele le-am scris dorindu-mi să fiu eu așa, pe altele luând o parte din mine, însă nu în totalitate. Exemplul cel mai concludent ar fi, însă, Alexandra din ”Lacrimi de îngeri”. Ea a fost primul personaj pe care l-am scris și, evident, l-am scris ca și cum aș fi eu. Aveam atunci douăzceci de ani. Probabil mi-aș fi dorit să fiu eu, ea. Nu știu nici acum de ce. Un alt personaj ar mai fi Karina din ”Visucy”, căreia i-am dat puteri de vindecătoare, o calitate pe care mi-o dezvolt și în viața reală. În rest, Ivan Marinescu și Camelia Marinescu din ”Crimă în poziție de ofsaid” sunt fictive, dar împrumută câteva calități și defecte ale mele.

5. Știm faptul că tu scrii, iar mulți știu că scrii bine. Pe lângă scris, bănuiesc că și citești. Care sunt genurile tale preferate? Autorii favoriți?

Răspuns: Îmi plac toate genurile literare, însă dacă ar fi să enumăr câteva care îmi stârnesc interesul cel mai mult, sunt thrillere, SF-urile și cărțile fantasy. Misterele și polițistele sunt în topul meu, distopicele, young adult și romance. Autorii preferați până acum sunt Guillaume Musso, Mihail Sebastian, Patricia Highsmith, Jules Verne, Hector Malot, Suzanne Collins, Veronica Roth, Sir Arthur Conan Doyle iar dintre autorii noștri contemporani, Leila Sandra Coroian, Lavinia Călina, Theo Anghel, Andra Pavel, Raluca Butnariu, Flavius Simion, Andrei Cioată, Daniel Botea,  Mihaela Strenc, Georgiana Vâju și urmează să mai descopăr și alții.

6. Obișnuiești să acorzi timp scrisului noaptea sau ziua? De ce?

Răspuns: Oricând mă pun să scriu inspirația curge. Indiferent că e noapte, că e zi. Nu țin cont de asta. Înainte aveam o convingere că doar noaptea pot să scriu, însă, de câteva luni, am observat că pot la fel de bine și ziua. Deci nu momentul zilei contează, ci emoția, starea și hotărârea de a scrie și de a face asta. Ca și scriitor, ai datoria de a scrie pentru cititorii tăi, indiferent de circumstanțe.

7. Care sunt locurile în care îți găsești inspirația? Sau nu ai unul anume?

Răspuns: Inspirația poate fi găsită oriunde, dar cel mai important este să știi că o ai deja și să te apuci de scris. Totuși, ca să fiu sinceră, natura mă inspiră cel mai mult și librăriile. Mai am momente când mă pun și mă plimb prin întregul oraș și îmi vin idei, scene și inclusiv personaje noi. Un alt loc ar fi cinematograful. În rest, inspirația este nelipsită din viața mea. Trebuie doar să mă pun la laptop și să scriu. Iar cuvintele vin singure de parcă nici nu le-aș scrie. De parcă ar fi acolo de când lumea.

8. Pe lângă scris, ce altceva mai obișnuiești să faci? Cum îți petreci timpul liber?

Răspuns: Citesc, vizionez filme, mă ocup de web design și design grafic. Sunt încă în procesul de învățare al codării. Îmi place foarte mult. Marketingul online este o altă pasiune și unde sunt un învățăcel. În rest, ador să călătoresc, să ascult muzică și să îmi petrec timpul cu prietenii și familia.

9. Pentru necunoscători, poți să ne spui care sunt planurile tale pe viitor în ceea ce privește scrisul?

Răspuns: Sigur. Am foarte multe planuri. Parcă spuneam mai sus că sunt visătoare, nu? În primul rând, îmi doresc să termin toate cărțile pe care mi le-am propus pe anul acesta. Acum lucrez la reeditarea și rescrierea primelor mele romane, ”Lacrimi de îngeri (dincolo de viață)”, ”Crimă în poziție de ofsaid”, ”Visucy”. Acestea sunt prioritare acum, fiindcă doresc să iasă pe piață. Apoi, cărțile noi, seria ”Lyceum”, o serie cu și despre adolescenți, dar care va fi și o aventură, seria ”Războiul Trezirii”, care se dorește a fi un SF, fantasy, distopic și young adult și romanul de sine stătător ”Vorbește-mi când taci”,  care este atât de drag sufleului meu. Va fi un roman de dragoste, dar mai atipic. Abia aștept să îl împărtășesc cu voi !

10. Ce te-a determinat să alegi pseudonimul de Zanuka Lisandros? Are o anumită însemnătate pentru tine?

Răspuns: Pseudonimul acesta îl folosesc doar la câteva romane.Acelea pe care aș vrea să le văd publicate internațional. Practic, acest pseudonim este folosit pentru piața internațională. În cazul în care voi ajunge acolo vreodată, acesta va fi numele de pe copertă. L-am ales fiind o îmbinare între cultura grecească și cultura rusă. Zanuka vine din limba rusă și înseamnă tot Ioana. Iar Lisandros vine din limba greacă. Sunt foarte atrasă de aceste popoare. Grecia, Rusia și mai nou Franța. Îmi doresc să ajung în aceste țări, în această viață pe care o am. Cu siguranță aș avea ceva de învățat.

11. Nu te mai rețin mult, însă aș vrea să știu care este părerea ta despre autorii tineri. Ce sfaturi le-ai da? Dar celor care sunt la început de drum?

Răspuns: Ador autorii tineri. Mai ales că avem destui pe piață și, pe lângă asta, mai sunt și talentați. Un prim sfat ar fi să continue să scrie, chiar dacă nu mereu iese ceva bun. Să citească mult, dar fără a copia vreun autor. Important este să-ți găsești propriul stil. Și să învețe să scrie romanele cu intrigă, suspans, răsturnări de situație, personaje bine dezvoltate, vii, să arate mai mult decât să povestească și să atragă atenția la început și la sfârșit. Le recomand să învețe de la americani, dacă au timp și își doresc. Talentul există, însă trebuie și dezvoltat. Și un ultim sfat ar fi să se citească între ei. Să citească autorii contemporani. Fiecare avem de învățat unii de la alții.

Îți mulțumesc din suflet Daniela pentru minunatul interviu ! Îți doresc mult succes !